Xú/徐

Am vizitat azi un mic părculeţ vis-à-vis de Observatorul Astronomic. Am descoperit astfel un personaj destul de important pentru Shanghai şi China, un învăţat din timpul dinastiei Ming. Pe numele său Xu Guangqi (~1600), învăţatul acesta poate fi încadrat în categoria SpaceMaster deoarece, pornind de la observaţiile sale astronomice, a reformat calendarul chinez. Mai mult, demn premergător al Plug-ului în China, a scris un tratat de agronomie uriaş (Wiki zice că peste 700.000 de caractere chinezeşti). În timpul liber a tradus în chineză “Elementele” lui Euclid, s-a convertit la catolicism ajutat de un prieten iezuit şi s-a ocupat cu birocraţia imperiului ca Ministru.

Vizitând parcul i-am descoperit o statuie în bronz. Statuia cu pricina, pe care o vedeţi şi voi aici, mi-a atras atenţia pentru că, deşi nu ştiam nimic despre Xu, a reuşit să-i surprindă întreaga viaţă. Un pic mai mare decât mărimea naturală, e surprins noaptea, în timpul studiului astronomic. Privirea scrutătoare spre cer şi telescopul ţinut dinamic în mâna dreaptă împreună cu ucenicul adormit pe-o masă alăturată la lumina unui felinar, nu lasă nici o îndoială asupra activităţii personajului. Un zâmbet uşor înfloreşte pe faţa trasă şi încadrată de barba tunsă în stil european. Doar privindu-i statuia, nu poate să nu-ţi placă de Xu. Jos pălăria şi respectele mele domnului sculptor.

Today I visited a small park next to the Shanghai Astronomical Observatory. This is how I found out about a quite important Shanghai scholar during the Ming dynasty. Xu Guangqi (~1600) can be labeled as a protoSpaceMaster due to his astronomical research, his international contacts and his multiple domains of activity. He reformed the Chinese calendar; helped by an Italian Jesuit, he translated in Chinese Euclid’s “Elements” and he wrote a huge, 700.000 Chinese characters, agriculture treaty. In his free time he used to take care of the Empire’s bureaucracy as a Minister.

What got my attention to this character was a statue that I found visiting the park. I didn’t know anything about the guy before seeing it. The statue was able to collect and represent all Xu’s life. A bit larger than life-size, Xu was portrayed as watching the night sky. The beautiful, upwards focused look, the telescope in his right hand and sleeping apprentice leave no doubt about the occupation and the quality of the character. A light, innocent smile flourishes on the boney face and is surrounded by the sage, European style beard. I didn’t need anything else to say that I like the guy. The sculptor has my respect.

Discriminare/Discrimination

Poate e un pic prea devreme să vorbesc despre asta. Dar, da… după doar două săptămâni în China mă simt discriminat. Pentru un alb cu ochii verzi şi fără accente idiş, chit că român, sentimentul este nou şi, oarecum neaşteptat.

Călătoresc deja de câţiva ani prin Europa. Eticheta de “român” nu este întotdeauna bine văzută, dar de cele mai multe ori e nuanţată de “tânăr”, “student”, “rocket scientist” ş.a.m.d. În China lucrurile sunt diferite. Non-asiaticul este privit fie cu lăcomie, o pradă uşoară pentru negustorimea locală, fie cu superioritate, de vreme ce nu e în stare să pronunţe două cuvinte în mandarină, fie cu politeţea pe care o acorzi unui elefant în magazinul de cristaluri sau cu atenţia şi delicateţea cu care tratezi un copil de 5 ani. Încă nu am ieşit din Shanghai (considerat oricum poarta către Vest a Chinei) şi privirile iscoditoare ale colegilor de înghesuială în metrou sau autobuz, mămoşenia unor chelneri şi batjocura altora imi aduc aminte constant că sunt un străin.

Pe de altă parte am primit un ajutor neaşteptat, complet şi gratuit din partea lui Gu, prietenul lui Mickey, unul din colegii mei de Spacemaster. Am fost plăcut surprins şi încerc să-mi dau seama dacă m-aş fi comportat la fel cum a făcut-o el în circumstanţe asemănătoare.

Caracterul de azi: 木 – mu – copac, lemn. Chiar seamănă cu un copac: rădăcină, trunchi şi ramuri. Cum lemnul e o resursă important, şi caracterul ăsta stă la baza altor câteva sute de alte caractere.

Adaug o melodie frumoasă de-a Ninei Simone:

--------
Maybe it’s a bit too early to talk about it, but yeah… I fell discriminated. For a white male, green eyes, no Yiddish accent, though Romanian, that’s new and unexpected.

I’ve been travelling around Europe for a few years now. The “Romanian” label is not really well seen, but that could be improved by some add-ons like “young”, “student”, “rocket scientist”. China is quite different. The non-Asian is looked upon with greed – an easy target for local merchants. Or superiority – he can’t even speak two words in Mandarin. Or the politeness you show to an elephant in your Bohemian crystal store. Or the attention and care you reserve for 5 years’ old. Shanghai is considered the most open minded city in China and still I can feel the focus of my fellow commoners’ attention coming on me each time I get into a bus or a subway train. That and the embarrassed smiles or mocking grins of waiters remind me constantly that I’m a stranger.

On the other hand, I received an immense and unexpected help from Mickey’s friend Gu. I’m curious if I would have done the same in a similar situation.

Today’s character: 木 – mu – tree, wood. It really looks like a tree: roots, trunk and branches. Wood is really important and the same can be said about this character: it provides the base for a few hundred other characters.

Anul Nou Chinezesc / Chinese New Year

Anul acesta Anul Nou Chinezesc a început pe 7 februarie.

Şobolanul a luat locul Porcului.

Festivalul Primăverii, cum mai este numită această perioadă, este foarte important pentru aproape o treime din populaţia lumii.

Ca obiceiuri şi desfăşurare este destul de apropiat de Crăciunul şi Anul Nou sărbătorite pe la noi. Familiile se reunesc la mese uriaşe, rudele se vizitează câteva zile, iar către final prietenii se adună pentru petreceri.

Cele două elemente caracteristice ale Anului Nou Chinezesc sunt: culoarea roşie şi artificiile.

Roşul este culoarea care aduce norocul. Chinezii sunt foarte superstiţioşi şi cred că importanţa culorii roşii atât pentru ei cât şi pentru maşina de propagandă a contat mult în adoptarea comunismului aici.

Artificiile sunt folosite pentru a alunga demonii şi nu sunt organizate (sunt chiar ilegale, dar tolerate). Fiecare îşi crează propriul spectacol de focuri de artificii. În noaptea de 6 – 7 februarie, artificiile au început să apară în jurul orei 18:00, ca să continue până aproape de dimineaţă cu punctual culminant la miezul nopţii. Asta doar în prima noapte, dar artificiile se aud şi se văd încă şi când scriu rândurile astea.

Shanghai e un oraş mare, aşa că face un pic excepţie când e vorba de Festivalul Primăverii.

De obicei, în perioada asta lumea e în vacanţă, magazinele închise şi străzile pustii. De Anul Nou lumea stă în case, majoritatea adunaţi în faţa televizorului. Citeam o statistică ce spunea că 70-80% din chinezi urmăresc programul unei singure televiziuni cu ocazia asta. Şi asta de câţiva ani buni.

În Shanghai însă, lumea se plimbă pe străzi sau pe Bund (cheiul râului HuangPu), merge la temple sau mănâncă toate nebuniile posibile vândute la grătarele ambulante. Oraşul Vechi e plin de lanterne colorate, iar oamenii mişună de colo-colo fără nici un scop. Toate magazinele sunt deschise şi încearcă să profite de generozitatea sărbătorilor.

Litera de azi este: 太 – tài. Înseamnă “exagerat”, “prea”,”excesiv”. Este alcătuit din caracterul pentru “mare” – 大 la care s-a adăugat un accent. Interesant este că太太 – tai tai înseamnă “doamnă”. Este de asemenea unul din caracterele care formează cuvântul “spaţiu” în chineză. Aşa se face că astronauţii chinezi nu sunt astronauţi, ci taiconauţi.

Chinese New Year started on the 7 th of February.

The Rat replaced the Pig.

The Spring Festival is important for almost a third of the world population.

It’s similar to the Christmas and the New Year in Western society. Families reunite around huge meals, relatives visit each other for a few days and in the end friends get together for parties.

There are two important elements of the Chinese New Year: the red and the fireworks.

Red is the color of luck. Since the Chinese are quite superstitious, the importance of red both for them and the propaganda machine helped in accepting the communism here.

The fireworks are used to frighten the demons and there is no “official” show for that. Each and every one makes his/her own show. In the night of 6 – 7 fireworks started around 18:00 and continued until morning, with a peak around midnight. They continue even when I write these lines.

Shanghai is a big city and an exception to the usual way of celebrating the New Year.

Usually people are in holidays during this time, streets are empty and shops are closed. Everybody stays in the house, gathered around the TV. I read a statistic saying that 70 – 80% of the Chinese watched the program of one TV station during the New Year’s night. For several years in a row.

In shanghai people use to walk the Bund (the east side of the HuangPu river), go to temples or eat all the crazy stuff they sell on mobile barbeques. The Old Town is full of lanterns and people walking around with no purpose. All the shops are open and trying to profit from the holidays’ generosity.

Today’s character is: 太 – tài. It means “too”, “excessive” and it is formed by the “big” - 大 character with an additional accent. They double it太太 for saying “madam”. They also use it for saying “outer space”. That’s why the Chinese have taiconauts and not astronauts or cosmonauts.

Rece şi cald/ Cold and Hot

Înainte de plecare fusesem ameninţat cu zăpadă de 15 cm şi ger insuportabil. La faţa locului însă lucrurile stăteau un pic diferit. Existau câteva urme de zăpadă, dar ţinând cont de aspect şi dimensiune puteau fi considerate relicve preistorice. Frigul nu este exagerat, în nici un caz similar celui din Kiruna în aceeaşi perioadă a anului trecut. Totuşi, exigenţele chineze în materie de încălzire pun la încercare chiar şi un eschimos experimentat. Camerele sunt încălzite în general cu aparatele de aer condiţionat, o metodă cam ineficientă. În plus, ferestrele sunt cu un singur geam, asigurând o izolare termică şi fonică apropiată de zero. Rezultatul: un frig constant.

Nu am răcit până acum şi probabil cea mai bună explicaţie pentru asta este mâncarea. Fierbinte şi de cele mai multe ori picantă, este pur şi simplu excelentă. Şi ieftină. Constat cu surprindere şi plăcere că în China nu se poate “muri de foame”. Poţi cumpăra ceva de mâncare pe stradă cu doar 20 de eurocenţi, iar un castron mare de supă cu tăiţei, legume şi carne îl găseşti, firbinte, picant şi gustos, la vreo 80 de eurocenţi. Într-un restaurant bun poţi plăti chiar şi sub 5 euro de persoană pentru o masă (1 euro~=10 yuani).

Am încercat până acum restaurante de mall, restaurante de stradă şi restaurante de metrou, cantine, vânzători ambulanţi şi staţionari. O sinfonie de gusturi şi texturi. O să mai tot vorbesc despre mâncare, ţinând cont de importanţa pe care o dau chinezii acestui aspect din viaţa lor. Ca de obicei, mâncarea de pe stradă este cea mai gustoasă şi, spre oroarea vegetarienilor şi a nutriţioniştilor, vânzătorii de pui prăjiţi cu totul în baie de ulei, cei de minicaracatiţe pe plită sau de frigărui de oaie la grătar sunt mereu asaltaţi de clienţi.

Caracterul de azi e de mare importanţă pentru China modernă: 人- om, persoană, bărbat. Sunt două picioare înfipte bine în pământ. Totuşi, aproape niciodată nu o să-l găseşti singur…

Before leaving for China I was threaten with 15 cm snow and unbearable cold. On site, I could only find a few prehistoric snow relics and some reasonable cold, nothing like the Kiruna cold last year. The Chinese heating system though, it’s something which would push to the limit the most experimented Eskimo. Rooms are heated with the air conditioning machines (quite inefficiently, I would say) and have close to zero phonic and thermal isolation. That can only result in constant annoying cold.

I didn’t catch a cold by now and I think the only explanation for that is the food. Hot and spicy, it’s just excellent. And cheap. It’s almost impossible to be hungry in China. You can eat on the street for 20 eurocents and a big bowl of noodles with meat and vegetables is just 80 eurocents. You can have a good restaurant meal for less than 5 euro (1 euro ~= 10 yuan).

Until now I’ve tried the mall restaurants, the street restaurants, the subway restaurants, cafeterias, street sellers both static and mobile. A textures and tastes symphony. I will speak more about food since this is one of the most important aspects of the Chinese life. Like always, street food is the best. Vegetarians and nutritionists would be horrified to see the crowds around oil bathed full chickens, small fried octopuses and barbecued sheep sticks.

Today’s character is of supreme importance in modern China: 人 – man, human, person. You will never find it alone though…

Dubluri/Doubles

Sunt, aşadar, în China. Mai exact, în Shanghai. Un orăşel în plină dezvoltare, cu 18 milioane de locuitori în estul Chinei, port fluvial şi maritim. Se spune că în Shanghai se experimentează ceea ce se va aplica mai apoi restului Chinei. De exemplu, prima întâlnire a Partidului Comunist Chinez a avut loc aici. Acum, capitalismul intră în China tot prin Shanghai, şi, ca să vezi!, şi eu tot în Shanghai iau contact cu pământul chinez.

Ce caut eu aici? Această întrebare mi se învârte şi mie prin minte din când în când. O alung repede cu un răspuns oficial: îmi finalizez cei doi ani de master printr-o lucrare de diplomă realizată la Universitatea Jiao Tong din Shanghai. Încă am nişte dubii în legătură cu CE este lucrarea mea de diplomă, dar asta nu e o informaţie oficială.

Am sosit în Shanghai pe 5 februarie, după 11 ore de zbor. Plăcut, dar lung. Nu am experimentat niciodată jet lagging-ul până acum. Cele 7 ore diferenţă între Praga şi Shanghai au fost (şi încă sunt!) o încercare, dacă nu dificilă, cel puţin frustrantă. Problema apare când e vorba de activităţile.. “plăcute”, cum ar fi mâncarea şi somnul. În cazul celor două, corpul meu se comport pavlovian atât în ceea ce priveşte ceasul cât şi perioadele zilei. Numai că ceasul respectat de el este merge pe ora Europei Centrale, iar perioadele zilei sunt, incredibil!, reglate după ora Sganghai-ului. Aşadar, mă culc, normal, la câteva ore după apusul soarelui în Shanghai, şi mă trezesc, normal, 14 ore mai târziu, la câteva ore după răsăritul soarelui în Praga. Mănânc micul dejun de Shanghai, apoi prânzul de Shanghai urmat de micul dejun de Praga şi un pic mai târziu prânzul de Praga simultan cu cina de Shanghai. În final, bineînţeles, cina de Praga.

Închei prima intrare de jurnal cu prima impresie pe care mi-a făcut-o China: producţie în masă. În timp ce scriu aceste rânduri îmi dau seama că ideea de unicat a cam dispărut de aici. Fiecare 100 de metri pe drumul dintre aeroport şi centrul oraşului copiază 90% din cei 100 de metri precedenţi. Clădiri (marea majoritate blocuri de locuit), şosea, vegetaţie, poduri, cale ferată, tot… Tot mai puţin scrisul…

Mi-am propus să învăţ cinci caractere chinezeşti pe zi. Preferatul de azi este 字-“caracter scris”. Se pare că pentru chinezi manuscrisele erau atât de preţioase încât trebuia să te comporţi cu ele ca şi cum ar fi fost cópii neajutoraţi. Caracterul de mai sus e compus din “copil” şi “acoperiş”.
---
I am in China. To be more precise, Shanghai. A coastal town in full development with its 18 million inhabitants (that’s about the population of Romania, minus the guys left to work in Germany, Italy, Spain and other brighter countries). It is said that Shanghai experiments what will be later applied to all China. The first Chinese Communist Party took place here. Now the Capitalism flows through it into China. And so do I.

What am I doing here? This question troubles me from time to time but I put it on the run with an official answer: I finish my master studies with a diploma paper done in the Shanghai Jiao Tong University. I still have some questions on WHAT exactly is its subject, but that’s unofficial information.

I arrived on the 5 th of February, after 11 hours of pleasant, long, flight. My first jet lagging experience proves to be quite a challenge. The 7 hours difference between Prague and Shanghai turned out to be quite difficult to cope with for my body. It has its pavlovian reactions to time and daylight. The problem is that their clock is set on CET while the daylight is a bit more to the East. That creates some disturbances, especially in the more pleasant activities, such as eating and sleeping. I go to sleep a few hours after the Shanghai sunset, and wake up, 14 hours later, short after the Prague dawn. I have my Shanghai breakfast and lunch, followed by Prague breakfast. I have simultaneously my Shanghai dinner and Prague lunch. And, just before going to sleep, my Prague dinner.

I end my first log with my first impression of China: mass production. I noticed that “unique” tends to disappear from Chinese dictionaries. Every hundred meters between the airport and the city center copies 90% of the previous hundred. Buildings, road, vegetation, bridges, railroad (the famous magnetic levitation train), everything… Except the writing.

I promised myself that I will learn five Chinese characters each day. I’ll choose one for each log. The one for today is 字 – “written character”. The Chinese praised so much their writings that thought of protecting them like children. Thus, the “written character” character is made out of a “child” and a “roof”.

În loc de început/ Instead of Beginning

Am promis că o să ţin un jurnal al călătoriei mele în China. Să ţii un jurnal nu este un lucru uşor. Deşi lucruri noi te lovesc din toate părţile, tot e nevoie de un pic de inspiraţie şi, poate, un pic de timp. Cum o să încep cu cea de-a şasea mea zi în China, nu e greu de imaginat că cel puţin una dintre resursele mai sus menţionate mi-au lipsit în primele cinci. Sper, atât pentru mine cât şi pentru cititorul meu, că voi reduce la minimum absenţa din spaţiul virtual.

Blogul este bilingv. Nu se poate să nu fie în română, pentru că sunt român şi nu trebuie să uit să scriu româneşte. Adaug şi varianta în engleză pentru cei mai puţin norocoşi dintre noi. Totuşi, ţinând cont că te poţi pierde în traducere, cele două variante pot fi sensibil diferite. Cum engleza mea e “în lucru”, te rog, cititorule, fii răbdător şi trage-mă delicat de mânecă atunci când o maltratez.
---
I promised I will have a (b)log of my travel in China. Blogging is no piece of cake. You can have things poking your eyes and blowing your ears up but still need some inspiration and some time to put it to work. Since I will start with my sixth day in China, you can imagine that for the first five I lacked at least one of the two. For me and my reader’s sake, I hope that I will be able to broadcast every day.
My blog comes in two versions. I have to write in Romanian, for obvious reasons. I add the English version for those less lucky. Since it’s known that you can get lost in translation, the two versions can be quite different. My English is better than my Chinese, but for sure it needs some polishing. That’s why I will beg my reader’s pardon and ask for some delicate feedback in case I’m torturing Her Majesty’s tongue.